Acoperamântul Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu
(La 1 octombrie)
În vremurile cumplite cele mai de pe urma, când s-au Înmultit pacatele noastre, s-au Înmultit si primejdiile asupra noastra, încât s-au Împlinit cuvintele Sfântului Pavel, care zicea: “Primejdii de la tâlhari, primejdii de la rudenii, primejdii de la neamuri, primejdii În cetati, primejdii În pustiuri, primejdii pe mare, primejdii Între fratii cei mincinosi” (2 Cor. XI, 26). Când cuvintele Domnului s-au împlinit: “Ca se va scula neam peste neam si împaratie peste împaratie, si va fi foamete si ciuma, si cutremure pe alocuri”, când ne supara navalirile cele de alt neam, razboaiele dintre noi si ranile cele purtatoare de moarte, atunci Preacurata si preabinecuvântata Fecioara Maria, Maica Domnului, ne da noua Acoperamântul spre aparare.
Despre acest lucru s-a facut încredintare în Constantinopol, În Împaratia lui Leon cel Întelept, împaratul cel dreptcredincios, întru prea slavita biserica a Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, cea din Vlaherna. Dupa savârsirea cântarii celei de toata noaptea, într-o zi de duminica, în luna octombrie, ziua întâi, fiind de fata si multimea poporului la ceasul al patrulea din noapte, Sfântul Andrei si-a ridicat ochii în sus si a vazut-o pe împarateasa Cerului, pe Acoperitoarea a toata lumea, Preasfânta Nascatoare de Dumnezeu, stând în vazduh si rugându-se, stralucind ca soarele si acoperind poporul cu cinstitul sau Omofor. Vazând aceasta, Sfântul Andrei a zis catre ucenicul sau Epifanie: “Oare vezi, frate, pe Împarateasa si pe Doamna tuturor, care se roaga pentru toata lumea?” Iar el a raspuns: “O vad, sfinte parinte, si ma înspaimânt”.
Precum odata Sfântul Ioan, Cuvântatorul de Dumnezeu, a vazut pe cer un semn mare, o femeie îmbracata În soare, asa si Sfântul Andrei din biserica Vlahernei, cea asemanatoare cerului, a vazut-o pe Mireasa cea fara de mire, îmbracata în porfira ca soarele.
Semnul vazut de Sfântul Ioan, Cuvântatorul de Dumnezeu închipuia pe Acoperitoarea noastra cea preamilostiva, care s-a savârsit În acea vreme când a aratat tulburarea întregii fapturi: “Se facura fulgere, glasuri si tunete, cutremur si grindina mare si un semn s-a aratat pe cer – o femeie îmbracata În soare”. Deci, pentru ce semnul acela, care înainte închipuia pe Preacurata Fecioara Maria, nu s-a aratat mai înainte de fulgere, de tunete, de glasuri, de cutremur si de grindina, când înca toate stihiile erau în pace, ci numai atunci când s-a facut tulburarea cea înfricosata a cerului si a pamântului? S-a facut, pentru ca sa se arate ca Acoperitoarea noastra cea preabuna, în vremea cea rea, când navaleste nevoia asupra noastra, atunci vine în ajutorul nostru si ne ocroteste de fulgerele amagitoarei desertaciuni lumesti, care nu stralucesc îndelung, de glasurile mândriei vietii si de cele ale slavei desarte, de tunetele napadirii naprasnice a vrajmasului, de cutremurul patimilor si de grindina pedepsei celei de sus, care navaleste asupra noastra pentru pacate. Caci, atunci când toate aceste primejdii ne supara pe noi, îndata, ca un semn mare, se arata Ajutatoarea cea grabnica a neamului crestinesc, pazindu-ne si acoperindu-ne.
Fericitul Anastasie Sinaitul spune despre dânsa asa: “Pe magi Îi savârseste apostoli si pe vamesi – evanghelisti, iar pe desfrânate mai cinstite decât pe fecioare le face. Asa pe Maria Egipteanca, care a fost desfrânata, a facut-o acum mai cinstita decât pe multe fecioare, si cea care mai Înainte era întunecata si necurata, acum ca soarele straluceste în Împaratia lui Hristos, prin mijlocirea Preacuratei Fecioare Maria, care tuturor celor ce alearga la dânsa le este acoperamânt si înfrumusetare”. Ea Împodobeste tot Ierusalimul duhovnicesc, adica Biserica lui Hristos, care cânta astfel catre dânsa în praznicul acesta de acum: “O, ce minunata înfrumusetare a tuturor credinciosilor esti, împlinirea proorocilor, slava apostolilor si podoaba mucenicilor, lauda fecioarei si prea minunatul Acoperamânt a toata lumea!”
Din Vietile Sfintilor.